Ce se va întâmpla cu Centrala Nucleară dacă nivelul Dunării ajunge la 2,5 metri

Doar jumătate de metru mai desparte Centrala Nuclearaă de la Cernavodă, operată de compania Nuclearelectrica, de oprirea comercială a reactoarelor nucleare, au anunţat vineri reprezentanţii Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN).

"Dacă nivelul apei ajunge la 2,5 metri, Centrala Nucleară de la Cernavodă se va opri. Oprirea este însă doar pur comercială, însă sistemele de securitate vor funcţiona în continuare", a explicat Cantemir Ciurea, director CNCAN.

Nivelul actual al Dunării este de 3 metri, iar scăderea cu jumătate de metru ar putea duce la oprirea reactoarelor nucleare din punct de vedere comercial, adică nu va mai fi produsă energie electrică pentru comercializare. 
"Nu există riscuri radiologice", a precizat Vajda Borbala, preşedintele CNCAN.

Pe de altă parte, Cantemir Ciurea a explicat că sistemele de securitate de la Centrala Nucleară pot funcţiona şi în cazul în care nivelul Dunării va ajunge la 1,5 metri. Pe lângă pompele din Dunăre, mai există puţuri de 600 metri adâncime care pot asigura apa necesară răcirii reactoarelor. Aceste măsuri suplimentare au fost luate în 2003, când nivelul Dunării a scăzut sub nivelul proiectat pentru Centrala de la Cernavodă.

Vineri, Dunărea avea un debit de 2.400 de metri cubi pe secundă, cu peste o mie de metri cubi sub media multianuală a lunii septembrie.

Centrala Nucleară de la Cernavodă, unde funcţionează două grupuri nucleare cu o putere de circa 700 MW fiecare, asigură circa 19% din consumul naţional de energie electrică.

                                AECL (Atomic Energy of Canada Ltd.) activeazǎ în domeniul energiei nucleare în scopuri civile de aproximativ 60 de ani, iar principalul lor “produs”, reactoarele nucleare de tip CANDU(CANada Deuterium Uranium), sunt în topul producǎtorilor de energie electricǎ prin fisiune nuclearǎ.

Fondatǎ în 1952, de cǎtre guvernul canadian, AECLdezvoltǎ pe piaţǎ  reactoarele CANDU, pune la dispoziţie  servicii suport CANDU şi reatoare apǎ uşoarǎ, oferǎ servicii şi tehnologie pentru administrarea deşeurilor radioactive şi de protecţie a mediului, precum şi produse asociate, ca reactoarele de cercetare multifuncţionale MAPLE şi acceleratori industrialiIMPELA.

AECL are sediul central în Ottawa, Ontario, şi peste 6000 de angajaţi în 2011. AECL deţine Laboratoarele Chalk River, lângǎ Ottawa şi Laboratoarele Whiteshell în Manitoba, unde dezvoltǎ cunoaşterea în zonele producerii de energiei, lucrând la o noua generaţie de reactoare nucleare. De asemenea AECL are birouri alǎturi de proiectele la care participǎ în: Atlanta (SUA), Bueno Aires (Argentina), Seul (Coreea de Sud), Haga (Olanda), Moscova (Rusia),Jakarta (Indonezia),Beijing (China),Ankara (Turcia) şiCairo (Egipt).

Construcţia unei centrale nucleare în România avea sǎ fie cel mai grandios proiect al regimului comunist. Prima ideea a fost construaţia la Cernavodǎ a unei centrale nucleare de tip sovietic VVER 440. Comisia de experţi români infiinţatǎ la începutul anilor ’70 se loveşte însǎ de mai multe impedimente în privinţa construcţiei, impedimente ce priveau in principal siguranţa în exploatare a unor astfel de reactoare de tip sovietic. Astfel cǎ, în 1976 este finalizat studiul de fezabilitate româno-canadian pentru construirea la Cernavodǎ a unor reactoare de tipCANDU.

CANDU este un reactor nuclear de tipul PHWR (Pressurized Heavy Water Reactor), adică un reactor în care apa grea, aflată sub presiune, îndeplineşte dubla funcţie de a răci ansamblul de bare care formează combustibilul nuclear şi de a modera neutronii rezultaţi din fisiunea spontană a uraniului ce se foloseşte drept combustibil.

La orice privire imparţială asupra diferitelor tipuri de reactoare nucleare, se remarcă câteva din avantajele majore a acestui tip de reactor nuclear comparativ cu altele de tipuri diferite:

• Apa grea – a cărui formulă chimică este D₂O, unde litera D desemnează atomul de hidrogen greu (deuteriu):

• se poate obţine oriunde în lume, printr-un prodeu de îmbogăţire, întrucât apa grea se găseşte natural dispersată în apa Pământului;
• este o substanţă moderatoare foarte eficientă datorită absorbţiei relativ reduse a neutronilor de fisiune;
• se poate refolosi după reconcentrare şi îndepărtarea tritiului.

• Uraniul natural folosit drept combustibil, care conţine (izotopul ²³⁵U în proporţie de 0,71%, acesta fiind singurul izotop al uraniului care fisionează cu neutroni termici), care:

• se găseşte sub formă de zăcăminte naturale în multe din ţările lumii;
• România deţine unele dintrele cele mai mari zǎcǎminte de uraniu din Europa şi îşi poate asigura în proporţie de 100% combustibilul;
• nu presupune existenţa unor uzine de îmbogăţire izotopica ce folosesc tehnologii scumpe şi implica costuri foarte mari;

• Reactorul CANDU este mult mai eficient decât celelalte tipuri de reactoare ce folosesc apă obişuită, deoarece consumă cu aproximativ 15% mai puţin uraniu natural.

Pentru centrala nuclearǎ de la Cernavodǎ este aprobatǎ tehnologia de tip CANDU 6 care produce 700MW putere la borne. Contractul de preluare a licenţei sistemului CANDU este semnat in decembrie 1978 între ROMENERGO şi AECL, iar în 1982 începe turnarea primelor betoane la Centrala Nuclearǎ Cernavodǎ.

Sub supravegherea AECL, revoluţia din 1989 gǎseşte centrala nuclearǎ construitǎ în proporţie de aproximativ 45%, dar lucrǎrile sunt sistate.

În august 1991 este semnat un nou contract de management pentru finalizarea unitǎţii 1 între statul român şi consorţiul AECL-ANSALDO, iar prima conectare la sistemul electroenergetic naţional a unitǎţii 1 CNE Cernavodǎ are loc în iulie 1996. La 30 Iunie 1997AECL-ANSALDO terminǎ transferul integral al responsabilitǎţilor conducerii şi exploatǎrii unitǎţii 1 cǎtre personalul român .

La 2 Iulie 1998 este înfiinţatǎ Societatea Naţionalǎ Nuclearelectrica SA (Hg nr. 365/1998; Mof nr. 246/03.07.1998) care va semna în 2001 un nou contract cu AECL-ANSALDO pentru finalziarea construcţiei unitaţii 2 a CNE Cernavodǎ şi dupǎ numai 6 ani (octombrie 2007) este pusǎ în funcţiunea oficial şi unitatea numǎrul 2.

În 2010, AECL a câştigat şi proiectul de consultanţǎ pentru construirea reactoarelor 3 şi 4 ale CNE Cernavodǎ, urmând sǎ asigure servicii de consultanţǎ în domeniul siguranţei nucleare şi ingineriei pentru realizarea celor douǎ noi reactoare de la Cernavodǎ.

Acţionarul majoritar al ENERGONUCLEAR, companie care a fost înfiinţatǎ în martie 2009 pentru a se ocupa de construcţia, punerea în funcţiune şi operarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodǎ, este compania naţionalǎ NUCLEARELECTRICA. Ceilalţi acţionari aiENERGONUCLEAR, care deţin împreunǎ 49% din companie, sunt CEZ, GDF Suez, RWE Power, Iberdrola şi Arcelor Mittal.

Începerea efectivǎ a lucrǎrilor continuǎ sǎ fie tergiversatǎ de cǎtre autoritǎţile române şi investitori.

Mai multe informaţii despre AECL puteţi afla şi de pe site-ul oficial al companiei: Atomic Energy of Canada Ltd.